Zidul Plângerii (Zidul de Vest). Încă din cele mai vechi timpuri, Zidul Plângerii din Ierusalim a fost loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei. Astăzi acesta este locul unde milioane de turiști se roagă an de an și lasă bilețele cu rugăciuni și dorințe în crăpăturile lui. Tradiția rabinică spune că răvașele conținând rugăciuni sunt sfinte, cum sfinte sunt orice scrieri care conțin numele lui Dumnezeu sau adresate Lui. „În îndurarea Ta, varsă-Ți binefacerile asupra Sionului și zidește zidurile Ierusalimului!” [Psalmul 51:18] O vizită la Zidul Plângerii este o experiență inedită pe care nu o vei uita niciodată. Aici vei avea ocazia să vezi femei și bărbați din toate colțurile lumii rugându-se pentru Israel, pentru pacea Ierusalimului dar și pentru alte lucruri, împreună cu evreii și evreicele prezente în acest loc.

În Ierusalim mai există și astăzi o parte din zidul de susținere a vechiului Templu. În vremea dominației romane, aici evreii aveau dreptul de a veni pentru a plânge o dată pe an. După distrugerea celui de-al doilea Templu ei veneau aici pentru a plânge exilul poporului lor. de aici și numele de Zidul Plângerii - un loc încărcat de istorie și religiozitate. „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc! ” Isaia 62.6 Încă din cele mai vechi timpuri, Zidul Plângerii din Ierusalim a fost loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei. Astăzi acesta este locul unde milioane de turiști se roagă an de an și lasă bilețele cu rugăciuni și dorințe în crăpăturile lui.

Grădina Ghetsimani este o mică grădină din Ierusalim, la poalele Dealului Măslinilor, la est de pârâul Chedron. Acest loc a fost vizitat de mai multe ori de către Isus Cristos și de ucenicii săi. Ghetsimani înseamnă “presa de ulei", termen împământenit probabil de la prezența pe acest munte sădit cu măslini a unei prese care producea ulei. Ghetsimani e locul în care Cristos Mântuitorul s-a lăsat ”presat” de toate păcatele și poverile omenirii de păcatele tale și ale mele. Este locul în care s-a rugat înainte să fie prins și răstignit.

„Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” [Matei 26:36]

Grădina Ghetsimani este cea mai renumită grădină din Țara Sfântă, acesta fiind locul în care Mântuitorul venea adesea ca să se roage. Aici și-a petrecut ultimele ore înainte de a fi vândut de Iuda și crucificat. Este un loc încărcat de emoție. Să vii aici, să vezi locul în care Mântuitorul s-a rugat până ce sudoarea i s-a prefăcut în sânge și să îi mulțumești că a murit și pentru păcatele tale - este dorința fiecărui pelerin din Israel.

HAIFA - principalul oraș-port al Israelului, situat pe pantele Muntelui Carmel.

Haifa este un oraș din Israel, al treilea ca mărime, cel mai mare și mai aglomerat port al Țării Sfinte, care încearcă să îmbine afacerile cu atmosfera unei stațiuni pline de viață, fiind principala metropolă urbană din nordul Israelului. Orașul se întinde în zone de șes de-a lungul Mării Mediterane, pe versanții de nord și de vest ai Muntelui Carmel și pe arii întinse de pe culmile acestui munte. Centrul orașului se întinde pe panta abruptă a muntelui Carmel, iar țărmul este înțesat cu plaje întinse și restaurante vestite în tot Israelul. Zona de est este o poartă de acces spre dealurile Galileii, iar la nord vedem Muntele Hermon și Platoul Golan.

O priveliște încântătoare și un peisaj extraordinar. În romanul său utopic, „Altneuland”, publicat în anul 1902, Theodor Herzl, fondatorul Sionismului, descria orașul Haifa drept „orașul viitorului” - un oraș portuar cosmopolit și înfloritor, unde șoselele sunt netede ca trotuarele, iar automobilele circulă pe roți de gumă, aproape fără zgomot.

Haifa se bucură de avantajele de a fi centrul educațional și cultural al nordului, ce găzduiește un amestec de arhitectură urbană veche și nouă, cu peisajele naturale atât de apă cât și de pădure, o atmosferă mediteraneeană unică și temperamentală.

Fiind casa a peste 270.000 de locuitori, membrii a cinci religii diferite, care coexistă în armonie, pace și respect reciproc, Haifa oferă o tapiserie bogată de contraste și culori, diferite culturi și grupuri etnice care alcătuiesc țesătura vieții în oraș. Evreii seculari, cei religioși cât și cei ultra-ortodocși, trăiesc alături de creștini, musulmani și bahai. 

Considerat, din cea mai îndepărtată antichitate un loc sacru, datorită configurației și a poziției sale geografice Muntele Carmel din Israel se întinde în direcția nord-vest spre sdd-est pe o lungime de circa 25 km, având lățimea de 5-8 km și înălțimea maximă de 546 m. Extremitatea nord-vestică a muntelui formează un promontoriu pe litoralul Mediteranei, deasupra portului Haifa iar colina Muhraqa domină vasta câmpie a Esdrelonului. Carmelul, care în limba ebraică înseamnă "grădina sau via Domnului" își merită cu prisosință numele pentru că, spre deosebire de restul țării Israelului, acest munte rămâne de un verde viu în tot cursul anului. De asemenea Carmelul este considerat, din punct de vedere biblic drept simbol al frumuseții și fertilității. [Isaia 35:2]

Muntele Carmel formează o barieră naturală, iar lucrul acesta a avut impact asupra invaziilor și migrațiilor în decursul secolelor. El este constituit dintr-un amestec de calcar și silex, conținând numeroase peșteri, și acoperit de mai multe roci vulcanice. Partea mai abruptă a muntelui e acoperită de o vegetație luxuriantă, inclusiv stejari, pini, măslini, dafini etc. Se spune că celebrul filozof Pitagora a urcat colinele muntelui în atitudinea omului care meditează la lucrurile din lumea cealaltă. Conform Sfintei Scripturi, Carmelul a fost cucerit de Iosua fiind oarecum hotarul între patru seminții: Așer, Zabulon, Isahar și Manase fără însă ca muntele să fie atribuit nici unuia dintre triburi, fiind considerat ca un loc comun de refugiu sau un sanctuar [Iosua 12:22-17:11]. Dar Carmelul intră cu adevărat în istoria biblică o dată cu profetul Ilie, pe vremea lui Ahab, regele Israelului. Izabela, soția regelui, de origine feniciană, a adus în Israel cultul idolatric al lui Baal, pe care poporul a început să îl agreeze și să i se închine. Prorocul Ilie s-a ridicat împotriva acestora cu mare putere și a făcut din Carmel bastionul monoteismului. Pe acest munte, el a înălțat un altar și a lansat o provocare profeților lui Baal și anume, Dumnezeul care va trimite foc din cer pentru a arde victima de pe altar, să fie considerat Dumnezeul adevărat. Și iată că Dumnezeul Cel Adevărat, Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov îi ascultă rugăciunea și coboară foc din cer, iar proorocii lui Baal și nu erau puțini la număr - 450, au fost uciși, iar trupurile lor aruncate în apa Chisonului, care curge la poalele muntelui. În urma acestui eveniment, poporul care era de față, l-a recunoscut pe Dumnezeul adevărat, iar seceta, cu care Dumnezeu lovise țara timp de trei ani ca pedeapsă pentru idolatrie, a încetat [1 Împărați 18:16-46]. După acest episod, muntele Carmel e rar menționat în istoria biblică. În epoca bizantină centre puternice de viață monastică s-au ridicat pe acest munte iar când au sosit cruciații tradiția de viață monastică nu s-a întrerupt. Astăzi pe acest lanț muntos sunt așezate mai multe localități importante ca Yokneam în partea de est, Zikhron Yaacov la sud sau metropola Haifa la nord-vest și la baza lui. La poalele muntelui se întind câmpiile fertile din Valea Izrael, care în cursul a 7000 de ani au văzut nenumărate bătălii -atât de multe încât Cartea Apocalipsei identifică acest loc ca fiind locul în care se află bătălia finală a Armaghedonului.

Caesarea sau Cezareea - situat la jumătatea distanței între Tel Aviv și Haifa, orașul Caesarea este un obiectiv care merită vizitat în călătoria prin Israel. Este un oraș construit de Irod cel Mare prin anii 25-13 î. Cr. ca orașul-port Caesarea Maritima și a servit ca un centru administrativ al provinciei Iudeea a Imperiului Roman. Orașul păgân a suferit schimbări mari sub Irod cel Mare, care l-a redenumit Caesarea în onoarea împăratului Roman, Caesar Augustus. În anul 22 î. Cr., Irod a început construcția unui port de mare adâncime și a ridicat depozite, piețe, drumuri largi, băi, temple și impunătoare clădiri publice. La fiecare cinci ani, orașul a găzduit importante competiții sportive, jocuri de gladiatori, și spectacole de teatru, cu vedere la Marea Mediterană.

Cezareea a înflorit în timpul perioadei bizantine. În secolul 3, înțelepții evrei au scutit orașul de legea iudaică, sau Halakha, întrucât în acest timp, majoritatea locuitorilor nu erau evrei. Orașul a fost, în principal, un centru comercial bazat pe comerț. Este singura localitate israeliană gestionată de către o organizație privată, Caesarea Development Corporation și, de asemenea, una dintre cele mai populate localități nerecunoscută ca un consiliu local. În apropiere de ruinele orașului vechi astăzi aici există Parcul Național Caesarea Maritima.

Muntele Sion este o înălțime la vest de Muntele Măslinilor în Ierusalim pe care se află multe mănăstiri și biserici dar și mormântul regelui David, loc vizitat în fiecare an de sute de mii de turiști din lumea întreagă. Pentru evrei, termenul de Sion se referă la întregul oraș Ierusalim și la Țara Israelului. Pentru turiștii care vizitează Țara Sfântă cu Agenția Oxentia Tourism, locul acesta este nelipsit din tururi. Vino și tu să vizitezi împreună cu noi aceste locuri!

„Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.” [Psalmul 50:2]

Sionul este situat în zona colinei sau a muntelui cu același nume, în partea de sud-est a Ierusalimului de azi, și a fost cunoscut mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată din vremea regelui David. După cucerirea și întărirea cetății sub regii David și Solomon, iar mai apoi în perioada exilului babilonean, Sionul a devenit treptat un simbol al speranței mesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile lui Isaia. Cetatea lui David de pe muntele Sionului este un obiectiv ce nu lipsește din nici un pelerinaj în Israel organizat de Oxentia Tourism.

Un loc de pelerinaj aflat în afara zidurilor vechiului Ierusalim este locul cunoscut sub numele de ”Grădina Mormântului”. În anul 1842, cercetătorul Otto Thenius a propus ca loc autentic al răstignirii și al îngropării Domnului, un loc stâncos din afara zidurilor Ierusalimului numit Calvar (Golgota), adică „locul căpățânii”. Grădina Mormântului este locul perfect de relaxare dar mai ales de închinare și reflecție asupra cuvintelor îngerului care s-a arătat „în ziua dintâi a săptămânii” și care sunt scrise și astăzi pe ușa de lemn a mormântului – „El (Isus) nu este aici, a înviat!”.