← Inapoi la obiective turistice

Ierusalimul astăzi este vestit pentru multe obiective cu însemnătate istorică, religioasă și culturală dar este vestit și pentru porțile sale - Poarta Sfântului Ștefan, Poarta Oilor, Poarta Damascului, Poarta Sion, Poarta Jaffa sau Poarta de Aur. Ierusalim înseamnă «cetatea/întemeierea/temelia păcii». Acest nume se află de la înfiinţarea cetăţii în contradictie cu realitatea, deoarece nici un alt oraş din lume nu are un nume atât de controversat. Exact din acest motiv acolo este necesară «pacea». Suntem chemaţi să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, deoarece oraşul reprezintă o zona de conflict: [guestpost]«Rugaţi-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea în casele tale domneşti» [Psalmul 122, ver. 6-7]. «Rugaţi-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea în casele tale domneşti» [Psalmul 122, ver. 6-7]. [/guestpost] Cetatea împăratului misterios Ierusalimul este menţionat pentru prima oară în Geneza 14,18. Acolo Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, împăratul Salemului (în urmă cu aproximativ 4000 de ani). În acea vreme, Salemul făcea parte din teritoriul Canaanului, care era la rândul lui o provincie a imperiului faraonilor din Egipt. Cetatea împăratului David Până în vremea lui David (în urmă cu aproximativ 3000 de ani), cetatea Ierusalim nu a fost cucerită de israeliţi, ci s-a aflat sub conducerea iebusitilor, David a cucerit-o însă şi i-a acordat o mai mare importanţă, vezi: [ 1 Cron. 11,4-7.9; 2 Sam. 5,6-10]. Deoarece ea nu făcea parte din teritoriul nici unei seminţii a poporului Israel, cetatea a fost ideală pentru a fi numită capitală, pentru a conferi întregului popor o nouă identitate. Ulterior David a adus la Ierusalim chivotul legământului, cu capacul ispăşirii, vezi: [2 Sam. 6; 1 Cron. 13-15]. Cetatea Dumnezeului celui viu În anul 967 i.Cr., împăratul Solomon a construit Templul din Ierusalim că loc al întâlnirii omului cu Dumnezeul cel viu. La dedicarea festivă a Templului citim că Dumnezeu Însuşi S-a legat într-un mod unic de cetate: «Ierusalimul l-am ales, pentru că în el să locuiască Numele Meu şi pe David I-am ales să domnească peste poporul Meu Israel» [2 Cron. 6,6, citiţi şi 2 Cron. 5,11-14; 6,5; 7,11.12.15]. Prezenţa lui Dumnezeu a umplut Templul. Iată ce face Ierusalimul atât de special şi de ce este el deosebit de toate celelalte oraşe din lume. Cetatea centrului evreiesc Perioada de prosperitate a Ierusalimului a atins apogeul în timpul lui David şi Solomon, în urmă cu aproximativ 3000 de ani. De atunci Ierusalimul este nucleul culturii, tradiţiei şi religiei evreieşti.