Cana din Galileia Pentru că suntem oameni și pentru că ne dorim să credem uneori cu ardoare în Dumnezeu, am vrea să vedem mai tot timpul cel puțin câte o minune la fiecare pas. Și nu spun că minunile nu există, numai că ele, tocmai pentru că sunt minuni sunt „îmbrăcate” uneori altfel decât ne așteptăm. O astfel de minune s-a săvârșit la începutul lucrării Mântuitorului pe pământ, o minune nemaipomenită în care chiar nunul spune: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și după ce oamenii au băut bine atunci pune pe ce mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum” (Ev. d. Ioan 2.10) Așa începe călătoria noastră de azi la Kfar Kanna - un orășel arab din Israel, cu statut de "consiliu local" din 1968, situat în Galileea inferioară, la 6 km nord-est de Nazaret. Locul cu pricina nu are nici o sursă de apă curgătoare, așa cum nu a avut nici în vechile timpuri. Astfel, locuitorii acestei așezări erau nevoiți să care apa din cisterne sau din valea de la baza dealului, păstrând-o mai apoi în vase mari, confecționate din piatră, asemănătoare celor menționate în Sfânta Scriptură. Cu o populație de circa 5000 locuitori orășelul este asociat cu satul Cana Galileii, unde potrivit Noului Testament, a avut loc prima minune înfăptuită de Cristos și anume transformarea apei în vin.

Astăzi aici trăiesc creștini și musulmani deopotrivă. Pentru că satul se află la o distanță destul de mică de Nazaret, locul copilăriei lui Cristos am putea presupune cu ușurință că era un cunoscut al locului iar prin minunea făcută de El, Cana Galileii este înscrisă pentru eternitate în Cartea Cărților. Conform tradiției seculare astăzi pe locul în care a avut loc această minune se înalță maiestuos o biserică franciscană. În apropierea intrării în biserică există un mic muzeu în care se găsesc rămășițele unei biserici bizantine și vase de piatră în care se păstra apa, care datează din vremea lui Cristos. Aici la muzeu se întâmplă aidoma ca la Zidul Plângerii din Ierusalim – oamenii pun bilețele cu rugăciuni și uneori chiar motive de laudă și mulțumire la adresa lui Dumnezeu. La ieșirea din muzeu și din biserică, o grădină frumoasă cu elemente de decor ce par a fi desprinse dintr-o poveste de nuntă, îi întâmpină pe vizitatorii gata să imortalizeze momentul acestei vizite iar cei căsătoriți chiar să își reînoiască jurămintele de căsătorie.

Astăzi la Kfar Kana totul se desfășoară repede dat fiind că orășelul este înțesat de turiști și localnici deopotrivă însă o lecție poate fi învățată sau reamintită aici și anume că Domnul Isus Cristos la Cana, inversează lucrurile, schimbă normalitatea în anormalitate (vinul bun adus la masă de nuntă la final) și transformă un element natural în alt element natural (apa în vin).