Palatul Regal

În timp ce vizitezi Gamla Stan, trebuie să faci o scrută oprire și la Palatul Regal, reședința oficială a Regelui Suediei. În prezent, familia regală locuiește în Palatul Drottningholm, aflat pe insula Lovön, de pe lacul Mälaren. Palatul Regal din centrul capitalei suedeze este folosit de rege în scopuri oficiale, dar asta nu înseamnă că nu este la fel de impresionant.

Palatul Imperial Hofburg

Palatul Hofburg din Viena a fost reședința oficială între 1480 și 1580, respectiv 1620 - 1806, a suveranilor Sfântului Imperiu Roman, care au provenit, cu excepția lui Carol al VII-lea de Wittelsbach, din dinastia de Habsburg. Din 1804 și până în 1918 a fost reședința împăraților nou-creatului Imperiu Austriac, care au provenit fără excepție din Casa de Habsburg-Lorena.

În prezent este reședința Președinției Federale a Austriei.

Piața Maria Thereza

Piața Maria Thereza din Viena face legătura între Bulevardul Ring (marele bulevard circular al Vienei, care înconjoară oraşul vechi) şi Cartierul Muzeelor (spaţiu destinat artei moderne, amenajat în zona fostelor grajduri imperiale).

Aici se află două clădiri identice, foarte frumoase, aşezate față în faţă, între care se înalţă o statuie mare a împărătesei Maria Tereza a Austro-Ungariei.

Una dintre cele două clădiri (construite în 1891) găzduieşte Muzeul de Istorie a Artei (cu interioare decorate cu fresce pictate de celebrul Gustav Klimt) iar cealaltă, Muzeul de Istorie Naturală (un fel de Antipa al României).

Bastionul Pescarilor

Bastionul Pescarilor a fost proiectat și construit între 1895 și 1902, după planurile lui Frigyes Schulek.

Bastionul a fost aproape distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial fiind restaurat în perioada 1947-1948 de o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Cele șapte turnuri reprezintă cele șapte triburi maghiare care s-au așezat în Câmpia Panonică în 896.

Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri se deschide o panoramă superbă asupra Dunării, Insulei Margareta și Pestei către est, precum și a Dealului Gellért.

O statuie ecvestră din bronz a regelui Ștefan I al Ungariei, realizată în anul 1906, se află între Bastion și Biserica Mátyás. Piedestalul a fost executat în stil neromanic de Alajos Stróbl, după planurile lui Frigyes Schulek, cu basoreliefuri ce ilustrează episoade din viața regelui.

PARLAMENTUL

Clădirea Parlamentului austriac este sediul celor două camere ale Parlamentului Austriei. A fost construită în Viena de Theophil Hansen, care s-a inspirat din arhitectura greacă în timpul unei lungi șederi la Atena, care i-a devenit familiară, pentru a proiecta această imensă clădire neoclasică cunoscută și sub numele de Palatul Epstein. Ea a fost construită pe Ringstrasse în perioada 1874-1884 pentru a găzdui ședințele Reichsrat-ului, consiliul imperial compus din reprezentanți ai diferitelor țări ale Cisleithaniei aflate sub suveranitatea Habsburgilor.

Ornamentată cu efigii ale istoricilor antici, o rampă largă este încadrată de dresorii de cai sculptați în bronz de Josef Lax în 1901 și conduce la porticul de intrare înălțat față de bulevard. În vârful fațadei, decorată cu statui de savanți și oameni de stat, Victoriile înaripate conduc care.

Începând din 1902, Athenebrunnen, fântâna proiectată de Karl Knudmann și dominată de o statuie uriașă a Atenei, zeița greacă a înțelepciunii, se află în fața clădirii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, jumătate din clădirea Parlamentului a fost complet distrusă.

Reconstrucția a fost finalizată în iunie 1956, dar restaurarea unor lucrări de artă deteriorate a început abia în anii 1990.

Cetatea Budei

Castelul Buda (în maghiară Budai Vár) este un castel istoric al regilor ungari din Budapesta, Ungaria. În trecut a fost denumit și Palatul Regal (Király-Palota) și Castelul Regal (Királyi Vár).

Castelul a fost construit în secolul al XIV-lea pe marginea de sud a dealului aproximativ în locul unde se află astăzi, în apropiere de Sectorul Castelului (Várkerület), care este faimos pentru casele și edificiile publice medievale, baroce din secolul al XIX-lea.

Este important de reținut că trăsăturile arhitecturale actuale sunt complet diferite de cele originale, din cauza nenumăratelor restaurări și a remodelărilor efectuate ca urmare a numeroaselor lupte de-a lungul secolelor.

Castelul Buda este înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO al Budapestei, proclamat în 1987.

Primăria

Primăria din Viena este o clădire care servește ca sediu al primarului și al consiliului orășenesc al capitalei Austriei. Primăria servește și ca sediu al guvernatorului și al Adunării landului Viena, stat al sistemului federal austriac.

Clădirea primăriei a fost proiectată în stil gotic de Friedrich von Schmidt, fiind construită între anii 1872 și 1883.

În vârful turnului central se află Rathausmann, unul dintre simbolurile Vienei.

În fața primăriei se întinde un parc mare denumit Rathauspark. Primăria găzduiește, de asemenea, și restaurantul istoric Wiener Rathauskeller. Restaurantul tradițional este format din mai multe săli în stil baroc, care oferă mâncăruri tradiționale vieneze cu ocazia diferitelor festivități.

Podul Elisabeta

Podul Elisabeta (în maghiară Erzsébet híd) este un pod peste Dunăre din Budapesta, legând Buda și Pesta.

Podul este situat în partea cea mai îngustă a Dunării din zona Budapestei, cu o lățime de numai 290 m. El este numit după regina Elisabeta (Sissi), o regină și împărăteasă populară a Austro-Ungariei, care a fost asasinată în 1898.

Astăzi, marea ei statuie de bronz se află la baza dinspre Buda a podului, în mijlocul unei mici grădini. Spre deosebire de Podul Franz Joseph (în prezent Podul Libertății), podului Elisabeta nu i-a fost schimbat numele în timpul Ungariei comuniste.

Podul a fost construit între anii 1897-1903. După cel de-al doilea război mondial a fost reproiectat și lărgit. El are o structură pe doi piloni portal, fiind susținut de cabluri de oțel. Pilonii podului au fost proiectați de profesorul inginer Virgil Nagy.

Turnul Dunării

Turnul Dunării este al 62-lea turn ca înălțime din lume. A fost construit în anul 1964 având o înălțime de 252 de metri dar puntea de observație fiind la 150 de metri.

Turnul are un diametru de 12 metri și o fundație de 8 metri adâncime cu un diametru de 31 de metri. Pentru a urca în el puteți lua unul din cele 2 lifturi sau dacă vă mândriți cu o condiție fizică bună, puteți urca cele 776 de trepte ale sale.

Urcarea cu liftul până la platforma de observație durează 35 de secunde iar de acolo, vara, se organizează sărituri cu coarda elastică. Este localizat în mijlocul parcului Dunării iar pe el sunt amplasate antene pentru rețeaua de telefonie mobilă și pentru radio.

Sediul ONU

Biroul Națiunilor Unite de la Viena (BNUV) este unul dintre cele patru mari birouri ale ONU.

Complexul de birouri este situat în Viena, capitala Austriei și este parte a Centrului Internațional de la Viena, un grup de mai multe organizații internaționale importante.

Podul Libertății

Podul Libertății (în maghiară Szabadság híd) este un pod peste Dunăre din Budapesta, care leagă Buda și Pesta.

El este al treilea pod public sudic din Budapesta, localizat la capătul sudic al centrului orașului.

Podul a fost construit între anii 1894 și 1896, după planurile lui János Feketeházy. Deși radical diferit ca structură, podul imită conturul general al unui pod cu lanțuri, care a fost considerată o forma estetică preferată la momentul construcției. Podul a fost inaugurat în prezența împăratului Franz Joseph; ultimul nit de argint al pilonului din Pesta a fost introdus în structura de fier de către împăratul însuși, iar podul a primit inițial numele monarhului.

El are 333,6 m lungime (împreună cu secțiunile de legătură) și 20,1 m lățime. Părțile de sus a celor patru piloni sunt decorate cu mari statui de bronz ale Turului, o pasăre asemănătoare cu șoimul, proeminentă în mitologia maghiară antică.

Multe tramvaie obișnuiesc să circule pe pod, care a fost puternic afectat și de traficul auto și există o inițiativă de a-l transforma într-unul pietonal odată ce a patra linie de metrou din Budapesta va fi finalizată în următorul deceniu.

Podul cu lanțuri

Podul cu Lanțuri din Budapesta, denumit oficial Podul Széchenyi în memoria omului de stat maghiar István Széchenyi (în maghiară Széchenyi lánchíd), este un pod suspendat ce traversează Dunărea făcând legătura între Buda și Pesta, părțile de vest și de est ale orașului Budapesta, capitala Ungariei.

Proiectat de inginerul englez William Tierney Clark, el a fost primul pod permanent construit în Budapesta peste Dunăre și a fost deschis în anul 1849.

El este ancorat pe partea dinspre Pesta a fluviului de Piața Széchenyi (fostă Roosevelt), lângă Palatul Gresham și Academia de Științe a Ungariei iar pe partea dinspre Buda de Piața Adam Clark, unde se află Kilometrul Zero și capătul de jos al funicularului ce duce la Castelul din Buda.

Opera de stat

Opera de Stat din Viena, este una dintre cele mai importante adrese ale muzicii de operă din lume - aici vă puteți bucura de o mare varietate la cel mai înalt nivel al calității.Renumita scenă vieneză oferă un program variat de la zi la zi: peste 50 de opere diferite şi spectacole de balet în aproximativ 300 de zile, în fiecare stagiune. Spectrul programului de operă nu are concurenţă la nivel internaţional.

https://www.wien.info/ro/music-stage-shows/opera-operetta/state-opera

Muzeul de arte frumoase

La 17 octombrie 1891 are loc inaugurarea Muzeului de Istorie a Artei din Viena, în prezența împăratului Franz Iosif.

Înainte de a transfera colecțiile din Castelul Belvedere, un pictor specializat în acuarelă a primit sarcina de a analiza starea în care se aflau acestea. Sălile muzeului trebuiau decorate după gusturile Habsburgilor, pentru a ilustra măreția acestor dinastii. Însă lucrurile nu s-au întâmplat așa.

După 25 de ani, Imperiul Habsburgic piere, iar colecțiile sunt confiscate de noul stat republican. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, toate operele din Muzeul de Istorie a Artei din Viena sunt transferate în salinele subterane din Altausee, decizeia cărea i se datorează supraviețuirea tezaurului Habsburgilor.

Clădirea muzeului a fost grav avariată și nu a mai putut fi folosită mult timp. Abia în anul 1958 Muzeul de Istorie a Artei din Viena își va redeschide porțile grație unei donații consistente.

Printre acestea merită amintită donația făcută de baronii Louis și Clarice de Rotschild, care conținea tablouri olandeze renumite.

Palatul Schonbrunn

Palatul Schönnbrunn sau fosta reşedinţă de vară a Habsburgilor se remarcă prin încăperile imperiale fastuoase şi o splendidă grădină.

Odinioară aici locuiau vremelnic Maria Tereza, Împăratul Franz Josef, Împărăteasa Elisabeta şi alţi reprezentanţi ai familiei imperiale.

Palatul Schönbrunn se numără printre cele mai frumoase construcţii baroce din Europa. Pe terenul aflat din anul 1569 în proprietatea Habsburgilor, s-a construit în 1642, un palat de divertisment, la comanda consoartei Împăratului Ferdinand al II-lea, Eleonora de Gonzaga şi a fost numit pentru prima oară "Schönbrunn". Palatul şi grădina, construite din 1696, după asediul Vienei au fost reamenajate în timpul Mariei Tereza, după anul 1743.

Datorită semnificaţiei sale istorice, a poziţiei unice şi a dotărilor splendide, palatul face parte în zilele noastre din Patrimoniul Mondial al UNESCO.

Ministerul de război

Ministerul Imperial și Regal de Război (în germană K.u.k. Kriegsministerium) cu sediul în Viena, numit până în 1911 Ministerul Imperial de Război(Reichskriegsministerium), a fost în perioada 1867–1918 cea mai înaltă instanță administrativă a Armatei Comune și a Marinei Militare austro-ungare.

Ministerul Imperial și Regal de Război nu era responsabil pentru:

• Forțele de apărare regale maghiare (în maghiară Királyi Honvédség sau Honvéd) care erau doar ale Transleithaniei și se aflau sub administrația guvernului de la Budapesta (vezi Honvédministerium)

• Forțele de apărare cezaro-crăiești (în germană k.k. Landwehr) care erau doar ale Cisleithaniei și se aflau sub administrația guvernului de la Viena(vezi K.k. Ministerium für Landesverteidigung).

Apariția ambelor forțe de apărare pe lângă Armata Comună și independente de ea a fost un rezultat al Compromisului cu Ungaria, care a făcut eforturi pentru a avea o armată ungară independentă de guvernul de la Viena.

Numărul cumulat al recruților celor două forțe de apărare era cu mult mai mic decât numărul recruților Armatei Comune și nu reprezenta decât o mică parte din numărul total al recruților austro-ungari.