BETLEEM

Haideți să pornim împreună spre Țara Lui Israel, pe drum spre Betleem!


betleem_nasterea-domnului-isus


Astăzi, în cetatea lui David vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul” (Luca 2, 10-11)

Ce putem vedea astăzi și ce s-a întâmplat acolo în trecut? »

Betleem, este locul nașterii lui Isus Cristos. În Israel, acum 67 de ani în urmă se desfășura Războiul de Independență. Era pusă în joc însăși supraviețuirea primului stat evreesc abia înființat. Betleemul a fost ocupat de armata iordaniană cu susținere din partea mai multor state, cum ar fi Irak, Siria, Liban, Egypt și Arabia Saudită.
Pe baza acordului de la Oslo, Betleemul se află sub control palestinian – aceasta fiind dorința Iordaniei. Astfel Betleemul se numără printre acele orașe din țara promisă din care zilnic pornesc amenințări teroriste împotrivă Israelului.
În limbă arabă, cuvântul pentru “palestinieni” și “filistieni” este unul, și același, și anume philastini. Lucrul acesta ne duce cu gândul la o întâmplare care a avut loc acolo în urmă cu 3000 de ani, într-o vreme în care Betleemul era ocupat de filisteni. Regele David era stins de dor după locul în care își petrecuse copilăria și a avut dorința să bea apă din fântâna de la poarta Betleemului. (vezi 2 Samuel 23:13-17).
În Betleem, acolo unde a crescut David îngrijea și păștea în pustie oile tatălui său, și le apăra de urși, și lei. Avea un talent deosebit în domeniul muzicii și al poeziei. Prin descoperiri profetice, el știa că din linia lui genealogică avea să vină într-o zi Mesia, Mântuitorul promis. În anul 1004, î.Cr., acest păstor din Betleem a cucerit cetatea Ierusalimului, transformând-o în centrul împărăției sale.

«Betleemul în urmă cu 2000 de ani era o micuță cetate, la marginea pustiei evreiești, la doar 12 kilometri sud de capitala Ierusalim, care strălucea în mare splendoare.»

Betleemul, datorită situării sale, prielnic creșterii de oi, capre și vite. Deșertul Iudeea este un deșert viu, unde nouă luni pe an se găsește suficientă hrană pentru oi și capre. Iarna, în timpul sezonului ploios, deșertul înflorește, iar dealurile sunt acoperite de un covor verde. În imediata apropiere a Betleemului, zona este foarte fertilă și astfel foarte potrivită pentru cultivare de cereale, acest lucru face referire la numele profund “Betleem”, care înseamnă: “Casa pâinii”.
În acest loc s-a desfășurat în vremea judecătorilor, la sfârșitul secolului al II-lea î.Cr., povestea de dragoste dintre Boaz și Rut, descrisă în cartea Rut. El era israelit, ea moabită – în limbajul actual s-ar putea spune: un israelian și o iordaniancă.
Nu era această idilă problematică?Relația această a funcționat bine, chiar foarte bine, dar dintr-un motiv foarte specific. Din propria ei convingere, Rut a întors spatele religiei strămoșilor ei, căutând adăpost sub aripile Dumnezeului lui Israel, ale Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov. Astfel ea a a confirmat și făgăduința Celui Veșnic față de Israel. Căsătoria dintre Rut și Boaz a fost binecuvântată de urmași.

«”Tot poporul care era la poartă și bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela și ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ți puterea în Efrata, și fă-ți un nume în Betleem”. [Rut 4:11]»

Unul dintre nepoți avea să aibă o importanță deosebită în istoria omenirii. Numele său a fost David, marele împărat care a dus Israelul într-o poziție foarte bună din punct de vedere politic. Înțeleptul Solomon și-a putut construi o împărăție liniștită, caracterizată de pace, pe succesele militare ale tatălui său David.
În secolul al VIII-lea, î.Cr., Betleemul a ajuns în vizorul profeției biblice. Profetul Mica a vestit că Mântuitorul promis trebuia să Se nască într-o zi în Betleem, din linia davidică: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a Cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.” (Mica 5:2)
Profeții israelieni au dat sute de detalii cu privire la Mesia. Ultimul profet al Vechiului Testament a fost Maleahi, care a trăit în jurul anului 400 î.Cr., el a vorbit despre Cel mult dorit într-o vreme în care Betleemul se afla sub dominația persană. După aceea nu au mai existat profeți în Scriptură. În Talmud, cea mai importantă lucrare teologică a iudaismului, este scris: După profeții Hagai, Zaharia și Maleahi, Duhul Sfânt a plecat din Israel. În anul 330 înainte î.Cr, Betleemul a ajuns dub dominația greacă. În anul 63 î.Cr, Iudeea a fost invadată de romani. În jurul anului 40 î.Cr, senatul roman a numit un iordanian, pe edomitul Irod, ca împărat al iudeilor și astfel domnitor și peste Betleem. (Țara natală a Edomiților se afla inițial în Iordania).
Așteptarea “Celui ce vine”, după cum era adesea numit Mesia în poporul evreu, nu s-a încheiat, ci a devenit tot mai încordată, până într-o noapte, când un sol ceresc le-a vestit păstorilor din câmpia Betleemului cuvintele extraordinare: “Nu vă temeți: căci vă aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul” (Luca 2:10-11).
Era o mare bucurie cu adevărat, deoarece în “Casa pâinii” sosise în sfârșit Cel care avea să spună despre El:

«…Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi nicioadată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată…( Ioan 6:35)»

Era o mare bucurie, cu toate că mica cetate evreiască Betleem suferea în continuare sub stăpânire străină. Realitatea faptului că Dumnezeu S-a întrupat, ar trebuie să pună în umbră toate celelate lucruri, orice îngrijorări și dificultăți. Bucuria credinței nu are influențată de problemele politice sau alte conflicte și, dacă probleme sunt sau nu sunt rezolvate. Venirea Domnului Isus în lumea noastră aduce o bucurie profundă pentru fiecare om care vede în El pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Venirea Lui este garanția că Dumnezeu va implini toate făgăduințele care încă așteaptă să fie împlinite, la vremea aleasă de El și conform planului Său suveran.



Când străinul, care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o tară departată, pentru Numele Tău, căci se va sti că Numele Tău este mare, mâna Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni sâ se roage în Casa aceasta, ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce- Ți va cere, pentru că toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca și poporul Tău, Israel, și să știe ca Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o eu![ 1 Imparati cap.8, vers.: 41-42-43 ]


Share "BETLEEM" via:

No comments yet.

Lasa-ne un mesaj

Persoane care ne apreciaza

Pelerinaj in Tara Sfanta